ATRACTIV FORUM :: De Craciun...

silverstar · VIP

LEGENDA BRADULUI

Demult, tare demult, când picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai
pãºeau pe acest pãmânt, s-a iscat din senin o furtunã, cum nu se mai
pomenise. Grindina era cât oul de porumbel, vântul smulgea pietrele din
loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopþii, mãcar cã era miez de
zi. Iisus Hristos ºi Sfântul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la
marginea unei pãduri ºi au cerut adãpost copacilor, care însã se
ascundeau, care mai de care mai zgribuliþi ºi mai înfricoºaþi. Mândrii stejari
ºi fagi nu au vrut sã-i primeascã la adãpostul lor, pentru cã abia îºi
puteau pãzi frunziºul bogat de urgia cerurilor - unde sã-i mai
adãposteascã ºi pe cei doi cãlãtori? Merii ºi perii au spus cã trebuie sã-ºi
apere fructele, sãlciile ºi plopii s-au fãcut cã nu-i bagã în seamã ºi au
tãcut.
Dintre toþi, doar bradul s-a învoit sã le pune la dispoziție adãpost. El a
spus: "Fructe mândre pe care sã le apãr nu am, frunziºul meu e fãcut din
ace ascuþite care nu se tem de grindinã, oamenii mã ocolesc ºi mã
socotesc nefolositor, dar dacã vreþi sã-mi cinstiþi acoperãmântul cu prezenþa
voastrã, eu vã voi primi cum voi ºti mai bine ºi am sã învelesc
trupurile voastre cu ramurile mele dese." Zis ºi fãcut. Domnul Iisus ºi Petre
au fost pãziþi cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic.
Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rãsãrit din nou, mândru pe
cer. Atunci, ieºind din adãpostul cetinei, Iisus cuvântã astfel cãtre
brad: "Dintre toþi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar
eu, prin voia Tatãlui Meu, te voi rãsplãti. Fie ca de azi înainte, iarna,
tu sã nu-þi mai lepezi frunziºul ca ceilalþi copaci, ci sã-l pãstrezi
veºnic. Apoi, fie ca acele tale înþepãtoare sã capete o mireasmã care
sã-i bucure pe oameni, sã le dea vigoare ºi sã le vindece bolile, astfel
încât ei sã te preþuiascã cum se cuvine. Cât despre lipsa ta de rod, fie
ca în miez de iarnã, când toate fructele pãmântului se vor fi terminat,
oamenii sã te împodobeascã ºi sã punã pe ramurile tale toate
bunãtãþile, iar atunci îndată ce se vor strânge în jurul tãu, ei sã se gândeascã la
Mine, pentru cã tu eºti copacul cel mai drag Mie." Numai ce zise
acestea ºi Cel Sfânt dispãru, împreunã cu Petre, într-o geanã de luminã.
A rãmas în pãdure însã bradul cel falnic, cu darurile sale
nemuritoare, ca de pildă ºi aceastã poveste murmuratã de frunziºul copacilor,
înfioraþi de minunea dumnezeiascã.

silverstar · VIP

Ajun de Craciun

Din vremuri strãvechi, românii pãstreazã în folclor o poveste care explicã de ce sãrbãtoarea Naºterii Domnului poartã numele de Crãciun.

Se spune cã Fecioara Maria a fost datã la o mãnãstire, încã de copilã. Dupã ce-a crescut, arhanghelul Gavril i s-a arãtat în vis ºi a anunþat-o cã-l va naºte pe Pruncul Sfânt. Când sarcina începea sã se vadã, Fecioara i-a spus stareþei întreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o ºi a alungat-o de la mãnãstire. Ruºinatã, Maria s-a ascuns într-o pãdure, dar aici o urmãrea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii ºi coºmaruri.

În ajunul Naºterii Fiului, necuratul a aruncat o piatrã spre sânii Fecioarei, iar din ei a þâºnit cãtre cer lapte sfânt, astfel luând naºtere Calea Laptelui (Calea Lactee).

Nemaiputând îndura aceste chinuri, Maria a plecat din pãdure ºi a ajuns la casa lui Crãciun, un boier nemilos. Acesta era plecat de acasã ºi soþia lui a gãzduit-o pe Fecioarã în staul, unde a nãscut. Crãciuneasa avusese grijã sã pregãteascã totul, dupã datini, pentru Naºterea lui Iisus. Drept rãsplatã, Maria le-a vindecat pe cele trei fiice ale lui Crãciun, care erau bolnave.

Luându-se cu treaba, Crãciuneasa n-a auzit când a sosit soþul ei ºi nu i-a ieºit în întâmpinare.
Mânios, Crãciun i-a tãiat mâinile. Fecioarei i s-a fãcut milã ºi i-a pus Crãciunesei mâinile la loc, iar acestea s-au vindecat imediat.

Prin minunea pe care a înfãptuit-o, Maria a reuºit sã înmoaie inima boierului ºi sã-l facã sã creadã în Dumnezeu, devenind astfel "primul creºtin". Din acest motiv, ziua în care S-a nãscut Mântuitorul s-a numit Crãciun.

Obiceiul de a crede cã Moº Crãciun asigură daruri la toatã omenirea îºi are originile în gestul acestuia care, dupã ce s-a cãit pentru faptele rele pe care le sãvârºise, a împãrþit întreaga sa avere copiilor sãraci.

Craciun fericit!

silverstar · VIP

Din an în an

Din an în an sosesc mereu,
La geam cu Moº Crãciun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strãbun.

Azi cu strãmosii cânt în cor,
Colindul sfânt ºi bun.
Tot "Moº" era ºi-n vremea lor,
Batrânul Moº Crãciun.

E sãrbãtoare ºi e joc,
În casa ta acum.
Dar sunt bordeie fãrã foc
ªi mâine-i Moº Crãciun.

Acum te las, fii sãnãtos,
ªi vesel de Crãciun.
Dar nu uita, când eºti voios
Române, sa fii bun!

menisc · PRESEDINTE

"Moº Crãciun cu plete albe
Moº Crãciun cu plete dalbe
A sosit de prin nãmeþi.
ªi aduce daruri multe
La fetiþe ºi bãieþi
Moº Crãciun, Moº Crãciun

Din bãtrâni se povesteºte
Cã-n toþi anii negreºit
Moº Crãciun pribeag soseºte
Niciodatã n-a lipsit.
Moº Crãciun, Moº Crãciun

Noi am fost cuminti tot anul
Si milosi am fost mereu
Si in fiecare seara
Ne-am rugat la Dumnezeu
Mos Craciun,Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe
incotro vrei s-o apuci?
ti-as canta florile dalbe
de la noi sa nu mai pleci.
Mos Craciun,Mos Craciun."

:chryel_icon_biggrin:

silverstar · VIP

Adevãrata semnificaþie a Crãciunului

A fost odatã ca niciodatã, cã dacã n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odatã, în vremuri deloc îndepãrtate, într-un sãtuc mic-mic, o famile de þãrani care avea doi copii. Tatãl nu credea în Dumnezeu ºi nu ezita sã spunã ºi altora ce simþea el în legãturã cu religia ºi sãrbãtorile creºtine, cum ar fi Crãciunul. Soþia lui credea însã, ºi ea ºi-a crescut copiii astfel încât sã aibã credinþa în Dumnezeu ºi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.
Într-un ajun al Crãciunului încãrcat de zãpadã, soþia ºi-a luat copiii la o slujbã creºtinã în satul în care locuiau. L-a invitat ºi pe el, dar a refuzat:
"Prostii, dacã ar exista într-adevãr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Sãu, de ce l-ar fi trimis El pe pãmânt cu chip de om? Dacã e atotputernic, de ce sã se coboare El pânã la nivelul nostru? Nu pot sã cred aºa ceva, n-are nici un înþeles!"
Aºa cã ea ºi copiii au plecat, iar el a rãmas acasã. N-a trecut mult ºi vântul a început sã batã mai tare, viscolind zãpada. În timp ce bãrbatul se uita afarã pe fereastrã, tot ce vedea era o furtunã de zãpadã. S-a aºezat sã se odihneascã înainte de a aprinde focul pentru a încãlzi casa peste noapte. ªi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încã unul. S-a uitat afarã, dar nu a putut sã vadã prin viscol mai mult de câteva urme pe zãpadã. îndată ce vântul s-a mai liniºtit, el a mers afarã sã vadã ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângã casã a vãzut un stol de gâºte sãlbatice. Se pãrea cã ele zburau spre þãrile calde pentru perioada de iarnã, când au fost prinse de viscol ºi nu au mai putut înainta. Pãsãrile s-au pierdut ºi au eºuat la ferma lui, fãrã mâncare ºi fãrã adãpost. Îºi miºcau aripile ºi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite ºi fãrã nici un scop. Câteva din ele se pare cã s-au izbit de geam. Þãranul, om cu inima caldã, iubitoare, s-a gândit cã le-ar putea adãposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sã mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sã stea. Este cãlduroasã ºi sigurã, ar putea sã-ºi petreacã noaptea aici ºi sã aºtepte sfârºitul furtunii."
Aºa cã a mers pânã la fermã ºi a deschis larg uºile, apoi a aºteptat, sperând cã ele vor observa ferma deschisã ºi vor intra. Gâºtele dãdeau însã din aripi învârtindu-se fãrã nici un scop ºi se pãrea cã nu au observat ferma ºi nici cã ºi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bãrbatul a încercat sã le atragã atenþia, dar tot ce a reuºit a fost doar sã le sperie, ºi ele s-au mutat mai departe. Þãranul a intrat în casã ºi a ieºit apoi cu o bucatã de pâine, a rupt-o ºi a fãcut o dârã de firimituri care sã le conducã spre fermã. Dar ele tot nu au înþeles. S-a dus în spatele lor ºi a încercat sã le îndrepte spre fermã, dar ele s-au speriat ºi mai tare. S-au rãspândit în toate direcþiile, numai spre fermã nu.
Nimic din ce a fãcut nu le-a determinat pe gâºte sã ajungã în locul unde le-ar fi fost cald ºi unde ar fi fost în siguranþã.
"De ce nu mã urmeazã?! Nu pot sã vadã cã acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieþui furtunii?"
Tot gândindu-se la asta ºi-a dat seama cã ele pur ºi simplu nu vor urma un om.
"Doar dacã aº fi unul de-al lor, aº putea sã le salvez!", a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermã, a scos una din propriile lui gâºte ºi a purtat-o în braþele sale pânã a ajuns în spatele stolului de gâºte sãlbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermã ºi, una câte una, celelalte gâºte au urmat-o spre acel loc sigur. Bãrbatul a rãmas tãcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte:
"Doar dacã aº fi unul de-al lor, atunci le-aº putea salva!"
Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soþiei mai devreme:
"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca sã vinã pe pãmânt ºi sã trãiascã în trup de om?"
Dintr-o datã, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a fãcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâºtele – orbi, pierduþi, disperaþi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sãu ca sã ne arate calea ºi sã ne salveze.
"Aceasta este adevãrata însemnãtate a Crãciunului!"
Privirile i s-au luminat când a înþeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a realizat liniºtit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoialã ºi necredinþã au dispãrut ca ºi furtuna trecãtoare. A îngenunchiat în zãpadã ºi a rostit întâia rugãciune din viaþa lui:
"Mulþumesc, Doamne, cã ai luat chip de om ºi ai venit sã mã scoþi din furtunã!"

sursa: DaMaiDeparte.ro

res · PRESEDINTE

[url]http://pps-haioase.all4fun.ro/This-Christmas_119_.html[/url]

silverstar · VIP

Poezioalã desple Mos Clãciun

Copiii lãi, m-au supãlat
La glãdiniþã cu o veste,
Cã Mos Clãciun, e o poveste,
Nu e, si nu a ezigstat,

Cã nu ale nici sãnioalã,
Nici balbã albã, nasu’ losu,
Chial au si lâs, cã noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboalã ;

Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi suspinând,
Pe Mos Clãciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,

Da’ ca sã mã conving, am stat
Cu ochii mici sub plãpumioalã,
Fãcându-mã cã dolm de-asealã
Sã-l vãd si io mãcal odat’ ;

Întl-un tâlziu, palcã plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pãlinþi, venind în zbol,
Cã ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, în pas glãbit,
Tlecu plin hol cu sacu-i plin,
Cã i-am vãzut umbla puþin,
La pomu’ male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu’, galant
Si giucãlii si ciocolatã….
Vã povestesc io altãdatã
Cã alþeva-i mai impoltant,

Cã dupã þe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pititã în balcon de tata,

S-a dus si în bucãtãlie,
ªi- tot cãtat plin fligidel,
Cã nu i-e flicã lui de gel,
Mâncând cu poftã din piftie

Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcã si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte îndată ce m-a sãlutat,

Asa cã io, as vlea sã stie
Copiii lãi, cã Mos Clãciun
Ezigstã si e tale bun……
Si fãlã sã fac bãscãlie,
Îi plaþe þuicã si piftie….
Cledeþi-mã când io v-o spun !

P.S.
Am povestit þe s-a-ntâmplat
Si lu tãticu’ si mãmica,
Si flate, toatã ziulica
Atât de mult s-au uimitor !

Gata .

Valeriu Cercel