ATRACTIV FORUM :: Mituri celebre

Anahoret · VIP

Pentru a merge ceva mai adânc în antchitate, avem epopeea/mitul lui Ghilgameº – scrisã cu circa 4.500 de ani în urmã – asta fiind primul erou civilizator din istoria umanitãþii.

Epopeea lui Ghilgameº a fost descoperitã la sfârºitul secolului al XIX-lea în biblioteca de la Ninive ºi poate fi consideratã atât operã literarã cât ºi lucrare filosoficã.

În epopee sunt prezentate drama existenþialã a omului ºi lupta sa cu forþele supranaturale. Sunt apoi ºi elemente de moralã privind raportul dintre bãrbat ºi femeie, prietenia, teama în faþa morþii, lupta cu soarta ºi cãutarea nemuririi. Mai mult, are explicaþii cosmogonice ºi sociale, pune întrebãri fundamentale ale gândirii.

În fapt, þinând seama cã elemente ale mitului mesopotamian se gãsesc în majoritatea miturilor ulterioare (de exemplu vârsta înaintatã la care a ajuns, 127 de ani, face trimitere la patristica creºtinã, figurile proeminente deținând o viaþã lungã de mai numeroase sute de ani), mitul lui Ghilgameº poate fi considerat mit originar. Un exemplu poate fi plecarea sa în expediþie cu fratele sãu Enkidu, ce va fi ucis în luptã. Astfel de cupluri avem în mitologia greacã (Castor ºi Polux) sau în epopeea homericã Iliada (Ahile, ºi el de origine divinã, ºi Patrocle) cea din urmã mult mai apropiatã de deznodãmântul mesopotamian. Elemente ale epopeii (lupta cu monstrul Humbaba ºi uciderea lui) se gãsesc, de asemenea, ºi în mitul lui Heracle/Hercules în uciderea Hidrei din Lerna.

Cãlãtoria iniþiaticã a eroului ºi cãutarea nemuririi sunt, de asemenea, elemente comune în miturile ulterioare.

menisc · PRESEDINTE

Daca vorbim de mituri, iata un documentar care vrea sa darame mituri .
[url]http://video.google.com/videoplay?docid=5547481422995115331[/url]

menisc · PRESEDINTE

Nu a vazut nimeni zeitgeist?

abbilbal · DESAVARSIT

Dacã stau bine sã mã gândesc ºi comparând cu filmuleþul, la rãsãritul sau apusul soarelui precum ºi în jocul fulgerelor ºi trãsnetelor avem ocazia sã vedem zeitgeist.

aisha · Junior

abbilbal · DESAVARSIT

Pãi în cadrul "miturilor celebre" tot aºa de bine poate fi introdusã ºi "[b]fata morgana[b]"

abbilbal · DESAVARSIT

Un mit despre care se vorbeºte uneori:

MASONERIA

http://www.youtube.com/watch?v=zAAKZiT7t58

abbilbal · DESAVARSIT

abbilbal · DESAVARSIT

Tu vecin� scorpie, m� uit la inima din st�nga �i cred c� ai furat un avatar de la ��nca. Pentru tine era mai potrivit� scorpia ro�ie.
Dar nu pentru asta am b�tut la u��, ci pentru c� am crezut c� a venit vremea s� scri �i mitul ma�inii de cusut. C� vecinu v�r �ogor Res prezent� rezultatul unemi anume ma�ini ce cusut numit� impruden�a sau consecin�ele destinului care ne trimite acolo unde trebuie s� fim �ntr-o anumit� clip� a vie�ii.

abbilbal · DESAVARSIT

Vecino, eu cred �n telepatie, dar nu m� a�teptam s� ajung a�a departe. Pe plan local am f�cut c�teva demonstra�ii, �ns� am renun�at pentru c� nu este cazul s�-mi demonstrez aceste calit��i de emi��tor telepatic.

s h a d o w · VIP

Imi place mitul lui Orfeu, al lui Icar si cel al lui Phaeton.
Imi place Cei 7 contra Teba de Euripide...

Olimpia Zaharia Constanta · VIP

salbaticie ,lupta ptr existenta; perpetuata in diferite tipare

Olimpia Zaharia Constanta · VIP

abbilbal · DESAVARSIT

another · Vizitator

diamanique · VIP

abbilbal · DESAVARSIT

Anghel Valeriu
Cele patru mituri fundamentale ale lumii

Miturile memoriale sunt pastratoarele faptelor ancestrale si se poate presupune ca ele au inregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit (ipostezele cunoasterii focului, revolutia agrara), fie incercarea empirica de a explica diverse fapte neobisnuite, petrecute de obicei la confluenta existentiala a doau populatii de nivel spiritual teribil de diferit. Aici se pot subclasifica mai numeroase manunchiuri mitologice, pe care le-am putea numi :(a) interferenta erelor (miturile varstei de aur a salbaticiei arcadice, adica preagrare, dar si miturile animalelor fabuloase, de la popoarele de maimute vorbitoare-poate hominizii, pana la balauri si dragoni -descriind primele contacte ale omului cu regnul animal in genere sau infatisarea, vazuta hipertrofic, a unor fosile pe atunci inca vii, faimoase azi din paleontologie) ; (b) omul primordial (primele grupuri umane care au inceput a se socoti superioare animalelor si chiar hominizilor coexistenti dar - constranse de mutatia agrara, apoi de cea neolitica sa paraseasca raiul liber al cadrului salbatic -si-au exprimat regretul izgonirii din acel rai sau dintr-un teritoriu edenic parasit in urma altei constrangeri ; (c) revelatia initiala (descoperirile inteligentei primordiale : iubirea, familia, cunoasterea de sine si cunoasterea cadrului- de unde si impactul intre moral si amoral, definint prima data notiunea de imoralitate, ca si ciocnirea inevitabila intre inteligenta si candoare, intre cunoastere si ignoranta, iar in simbol- intre spiritul perfect si spiritul luciferic) ; (d) evenimentele insolite (categoria dintre viziunea profetului Iezechil si prabusirea fiului solar Phaethon) ;(e) inventia uneltelor (armele si mecanismele magice, vehiculele pendente de imblanzirea calului, corabiile salvatoare de la potop, carele ceresti) ; (f) modificarile conditiei umane (revolutiile succesive :pastoreasca, agrara, neolitica, metalurgica-implicand, odata cu inchegarea treptata a societatii umane, si schimbarea structurala a modului de trai, de relatii si interese, ca si a tipului de alimentatie, odata cu inventarea satului, cetatii, statului si a ordinii sociale) ; (g) razboaiele ceresti (conflictele de dimensiuni apocaliptice, intre categoriile de divinitati adverse, traducand fie impactul omului cu dezlantuirile extraordinare de forte naturale, fie observarea empirica a unor dereglari astrofizice) ; (h) potopul si reconstructia universului postdiluvian (invaziile acvatice sau solare, urmate de repunerea in ordine a regiunilor afectate, uneori poate la scara sincronic planetara).

Miturile fenomenologice privesc fenomele de grad cosmic, alcatiund naratiuni explicative in jurul marilor intrebari omenesti asupra existentei omului si a cadrului sau vizibil si nevazut : (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din intalnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert ; (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipala sincronica sau diacronica, printr-un solitar act definitiv sau in cateva etape experimentale ; (c) escatologia (vizand ideea de moarte- unica sau periodica, naturala sau prin accident catastrofal- a insului si a universului sau) ;(d) repetitia manifestarilor naturii (succesiunea zilelor si a noptilor, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice) ; (e) regnurile fabuloase (formand indeobste structura unora dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, care poarta intre ele formele rudimentare de conceptie ambientala din animismul initial ori din ciclul formelor totemice de cult ale epocilor prevanatoresti si vanatoresti carora li s-a adaugat cadrul alegoric din epoca domesticirii animalelor, a cultivarii plantelor, a descoperirii pietrei utilizabile si apoi a metalelor, ca si unor reactii chimice naturale) ; (f) cadrul astral (astrele fiind, in conceptia mitologica, nu corpuri ceresti ci ,,luminatori'' pendenti de vointa patronala a anumitor zei, locuinte divine, iar uneori chiar formele vizibile de intruchipare a zeilor) ; (g) elementele (apa in toate ipostazele sale inerte sau active, focul viu si apoi cel tehnic, focul cosmic si cel meteorologic, pamantul static si dinamic, fertil si distrugator, aerul ca forma de miscare cereasca si ca regenerator perpetuu al vietii, alteori ca tampon intre pamant si cer, in fine mai rar, eterul, element al straturilor ceresti divine, constituind inca in observatia primitiva un ansamblu de conditii esentiale ale existentei cosmice).

Miturile cosmografice includ intregul cadru divin, adica pe zei si locuintele lor universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, intrucat zeii insisi se autocreeaza sau sunt creati, multiplicarea lor apartinand unei conceptii ulterioare, influentate probabil de endogamia tribala si apoi de diviziunea profesionala a indeletnicirilor) ; (b) panteonul (sau totalitatea zeilor- cu numar variabil dupa epoca si zona geogafica- fluctuand intre monoteismul rigid, unde zeii si sfintii devin podoabe tehnice sau divinitati subalterne ale unui singur zeu teologic admis ca suprem, si amplitudinea elastica a politeismului numarand, de pilda, in religia romanilor peste 30.000 de zeitati) ; (c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale :cerul, pamantul si subpamantul, adica mulțimea divina, cea umana si cea demonica, dar in unlele mitologii si mai multe :la scandinavi noua ;de asemenea, si anumite lumi paralele, parahumane, neconfirmate insa de vreuna din teologii si conservate mai cu seama in folclorul mitologic).

Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidarii contradictiile existentiale aparente, pe care el nu le accepta decat ideal : (a) eroul arhetipal (nu stramosul totemic, ci prototipul de la care porneste sirul, un model absolut si deci inegalabil, de aceea si divinizat) ;(b) suprastructura demonologica (reprezentand transferul in mitologie a credintei animiste in duhurile si in demonii care ar guverna universul -integral ca si in detaliila palpabile) ; (c) destinul (ca lege in sine sau sistem de legi implacabile si intrepatrunse, supunandu-si intregul univers, pana la detalii, omul, omenirea si chiar zeii) ; (d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completeaza in mod general intregul :lumina-intuneric, caldura-frig, miscare-repaos, mascul-femela, viata-moarte si in ultima amaliza bine-rau) ;(e) simbolurile conditiei umane (aspiratie omului de a-si depasi conditia, de obicei prin imitarea unor valori ambientale : de pilda zborul icaric, care nu este decat traducerea alegorica a invidiei omului fata de pasare, dar nu si intelegerea deosebirii structurale) ;(f) viata si moartea (ca antiteza acuta suprema in care miturile nu admit totusi termenii antitezei, preferand ideea de stari diferite ale aceeleiasi existente, intrucat thanatofobia conceptuala, care trabuce instinctul de conservare, nu scuteste de suferinta intrebarii nici o fiinta ganditoare) ; (g) aria timpului (timpul uman mensurabil si timpul divin, deci numenal, inaintea acestora si dupa ele, unele mituri admitand si absenta timpului).