ATRACTIV FORUM :: O femeie căreia nu-i place sexul nu este femeie pe www.pozata.ro

aurora · TOP MEMBER

Un interviu exceptional, cu un actor exceptional.
Valentin Uritescu despre (in)fidelitate si caracter:

Valentin Uritescu: „O femeie căreia nu-i place sexul nu este femeie“

În viaţă nu a jucat teatru, ci numai pe scenă. Sinceritatea cu care şi-a mărturisit infidelităţile este la fel de „crudă“ şi în cartea de memorii la care lucrează în prezent.

- Născut la 4 iunie 1941 în Vinerea, jud. Alba

- Filme: „Lumini şi umbre“ (serial tv), „Concurs“, „Fapt divers“, „Cei care plătesc cu viaţa“, „Balanţa“, „ Cel mai iubit dintre pământeni“, „Patul conjugal“, „Schimb valutar“ etc.

În momentul interviului, avea două roluri de „dovedit“: Pantalone din „Mincinosul“ de Goldoni şi Zahar, din „Oblomov“, de la Teatrul Bulandra. Valentin Uritescu îşi ţesea visul de a duce la bun sfârşit cartea despre propria viaţă şi acela de a construi o casă la ţară. „Dacă nu o voi putea face în viaţa asta, nu-mi rămâne decât s-o fac pe mulțimea cealaltă“...

- Aţi fost campion la schi, aţi practicat gimnastica... De ce aţi urmat teatrul?

- Aşa a vrut destinul. La zece ani, vedeam filme culcaţi în pat, împreună de mama şi fratele meu. Tata intrase într-o afacere cu un aparat de proiecţie şi, cândva de a porni cu filmul prin sate, îl vedeam la noi în dormitor. Raza miraculoasă trecea prin sufragerie şi se oprea pe un lepedeu (cearceaf) pus de mama peste ferestre... Examenul de maturitate s-a terminat noaptea târziu... L-am luat pe bază de ţuici, cârnaţi şi truse de bricege făcute la fabrică.

De la Orăştie până la Sibot am venit cu un camion, şi de acolo în căruţa lui Onu lu’ Dobă, trântiţi în costreie. „De-acum încolo n-o să mai trebuiască ţuici, cârnaţi şi bricege şi nimic nu mă mai poate opri spre Facultatea de sport“, i-am zis lui tata. „Nu, Vali, tu te vei face artist!“, mi-a spus tata.

- Mama şi-a spus cuvântul în această alegere?

- Mama a fost de fracțiune tatei. Dealtfel, la disputa care a avut loc a doua zi, ulterior ce s-a aflat că „Vali“ a luat maturitatea, au participat şi tanti Tavica, chiaburoaica, şi buna Savetă. „Ei, ce să zic, profesor de sport, ca Samoilă! Un tras şi-mpins care se dă la elevele de clasa a şaptea. Ce meserie poate fi sportul? Pe îndată ce artist, ca Geo Barton, asta da, un om frumos cu meserie nobilă“, a zis mama. „Voi nu sunteţi sănătoşi. Vali artist? Ca ăia cu Ringhişpilu? Să cadă copilul de acolo de sus?“ a intrat în vorbă şi buna Savetă. De obicei, mama era de bucată tatei.

- După căsătorie, în viaţa dumneavoastră au apărut şi alte femei, dar spuneţi neîncetat despre soţie: „Valeria este femela vieţii mele“. Cum este posibil?

- Doamnă dragă, atâtea lucruri devin posibile pe parcursul unei vieţi, că nu te mai miri de nimic! Valeria a ajuns prietena vieţii mele mai târziu, pe urmă comportamentul ei la toate cele pe care i le-am făcut, bune ori rele. Pe mine m-a preocupat, în relaţiile cu femeile, mai ales cu soţia, ceea ce-i caracterizează pe bărbaţii potoliţi şi cerebrali.

Ca amanţi sunt acceptabili, ca soţi excepţionali: familişti, muncitori, de nădejde, preocupaţi de bunăstarea soţiei şi copiilor. Sigur, de obicei aceştia sunt cei care poartă coarne, atunci când au parte de femei frivole, nimfomane sau nesatisfăcute sexual. Valeria nu face parte dintre acestea. Şi apoi, noi doi ne-am fabricat un jurământ. În timpul în care apare în viaţa unuia dintre noi altcineva, să ne spunem.

Eu am respectat jurământul, iar ea ce a făcut? M-a rugat să-i fac cunoştinţă cu ele. Nu ştiu ce au discutat, destul că ea a devenit prietenă cu două dintre ele. Pe a treia, am părăsit-o eu, când mi-a cerut să divorţez. Nevasta mea are caracter, stimată doamnă.

La un ocazie dat, eu însumi i-am aruncat în braţe un mascul superb. Nu s-a combinat cu el. De ce? „Pentru că nu l-am iubit“, a spus. Procedând astfel, soţia mea are un ascendent asupra mea, pe care nu-l pot egala. La mine în familie, curviştina sunt eu. Asta mă obligă la multe, pentru că îmi iubesc soţia, şi de-atunci, de la rătăcirile mele, sunt de trei ori mai preocupat să-i fie bine.

- Ce aţi învăţat din suferinţa pe care i-aţi provocat-o? Dar dumneaei?

- Nu ştiu dacă trebuie să învăţ ceva... De obicei nu se învaţă nimic. Dar atunci când vezi că cea pe care ai înşelat-o nu merita asta, rămâi cu o datorie faţă de ea. Am rămas cu dorinţa de a mă revanşa - sună cretin, dar aşa este! Iar dacă o veţi întreba pe ea, vă va răspunde: „Dacă s-ar culca nu cu trei femei, ci cu zece, şi tot n-aş fi divorţat! Bărbatul cu care m-am căsătorit este mândria mea“.

(Aici a intervenit în discuţie doamna Valeria care a ţinut să precizeze: „Sunt soţia unui mare actor, reuşită la care am contribuit din plin. L-am încurajat şi l-am susţinut atunci când credea că totul e pierdut din cauza bolii. Omul meu este generos, un soţ iubitor şi tandru, plin de atenţii şi surprize. Da, m-a confecționat să sufăr, dar asta nu înseamnă nimic faţă de bucuria şi armonia care există în casa mea şi acum, după 42 de ani de căsnicie“).

- Dar dacă soţia v-ar fi înşelat, ca să se răzbune?

- Dacă ar fi făcut-o, aş fi jubilat!... La mine, chestia cu f..., pardon de expresie, nu este determinantă. O femeie căreia nu-i place sexul nu este femeie. Doar că devine irezistibilă când este capabilă să-şi domine această plăcere, atunci când intră în scenă CARACTERUL.

- Ce personaj feminin din literatură se apropie de idealul dvs.?

- Este acea Laură moldavă, Zulnia, cântată de Petrarca al nostru, ras în cap, Costache Conachi, logodnică de-a pururi, soţie niciodată, cum zice Arghezi.

- Ce rugăciune vă spuneţi înainte de culcare?

- De când Dumnezeu a luat-o pe Oana, nepoata mea de 18 ani, pură, deşteaptă, strălucitoare, nu mai spun nicio rugăciune. Nu îl înţeleg pe acest Dumnezeu, pe care nu îl neg, dar pe care nu l-am găsit niciodată. Îl voi căuta până voi muri, temându-mă că ar putea fi ciudat şi crud, nedrept şi egoist. De câte ori ne dovedim prea buni, deştepţi şi minunaţi, ne anulează, de parcă ar spune: „EU sunt cel mai tare“... Se roagă pentru mine Valeria. Întotdeauna.