ATRACTIV FORUM :: S-a intamplat la un Craciun...

silverstar · VIP

Reala!

Întâmplarea pe care vreau s-o povestesc ºi de care obsedant îmi amintesc în aceastã perioadã febrilã, decembrie - luna cadourilor, s-a petrecut cu câþiva ani în urmã, în perioada îndată ce o televiziune de a noastrã era la începuturile ei. Noi, cei din provincie adicã, primeam emisiunile pe casete ºi, cum erau zile de sãrbãtoare, era Crãciunul, am urmãrit ºtirile de douã ori, a doua oarã ca sã mã conving cã e adevãrat ce am vãzut prima oarã.
O zi de iarnã ceniºie. Strada - plinã de bãlþi de la zãpada care se topea, era pustie. Liniºte. Oamenii, pe la casele lor... Pe stradã doar o tânãrã prezentatoare a televiziunii despre care am pomenit cã era nou apãrutã, în „cãutarea” unui copil cãruia sã-i pune la dispoziție minunatul cadou înfășurat în hârtie strãlucitoare. Tânãra mergea agale când, ca din senin, a apãrut în faþa ei un copil de 5, 6 aniºori, poate chiar mai mare, dar aºa arãta. Era slãbuþ, cu picioruºele goale într-o pereche de teniºi, cu pantalonii care-i ajungeau puþin mai jos de genunchi ºi o hãinuþã veche, fãrã nasturi atârnându-i neglijent ºi descheiat pe umeri. Pe cap nu avea cãciuliþã, dar probabil acum, de uimire ºi plăcere cã acea cutie elegant ambalatã ar putea fi a lui, nici nu mai simþea frigul... S-a apropiat în fugã de tânãra prezentatoare ºi-a întins mânuþele firave spre minunea strãlucitoare pe care aceasta o þinea în braþe... Prezentatoarea s-a ferit, a ridicat cutia ca ºi cum ar fi dat s-o fereascã de un rãuvoitor. Copilul o urmãrea cu mânuþele întinse ºi ochii strãlucind de curiozitate ºi poftã... Ca sã scape de el, prezentatoarea a scos din buzunarul hainei o ciocolata sau o eugenie, nu s-a vãzut distins ce, oricum un pacheþel mic, ºi i l-a întins.
În clipa urmãtoare însã „a apãrut”, ca din senin, copilul „cãutat”, cel care "trebuia" sã primeascã darul, cel care fusese programat sã aparã, la o anumitã orã ºi într-un anume loc, pentru a se vedea ce grijã are aceastã televiziune de copii ºi cum ºtie ea sã-i bucure. Pe umerii unui domn bine îmbrãcat, bine hrãnit ºi sigur pe sine, pe situaþie, stãtea cocoþatã o fetiþã, la fel - bine hrãnitã, bine îngrijitã, bine îmbrãcatã, dar plictisitã ºi indiferentã la ce se întâmpla în jurul ei... Domnul a dat fetiþa jos de pe umeri, i-a sãrutat mâna prezentatoarei, au schimbat câteva cuvinte, fetiþa a primit acea cutie strãlucitor ambalatã, fãrã nici o bucurie, fãrã ca mãcar sã-i mulþumeascã ori sã arunce o privire de recunoºtinþã celei care i-a dat-o...
Cum de a ajuns acest „reportaj” la publicul telespectator fãrã a fi „prelucrat”, nu ºtiu. Nu era favorabil televiziunii nou apãrute, dar – o scãpare! Aºa, ca de-nceput...
Oricum, de atunci, nimeni nu mã mai poate convinge cã primesc daruri de sãrbãtori copiii cu adevãrat sãraci, nevoiaºi...
Primesc daruri copiii programaþi...

Anahoret · VIP

Din pãcate cam aºa este! A propos de televiziuni, nu pot sã uit trei secvenþe "memorabile" pentru a le scoate în evidenþã dobitocia.

Prima, când reporterii de la o televiziune (nu-i spun numele pentru cã pe celelalte douã le-am uitat ºi nu ar fi perfect sã nominalizez doar una) s-au sus la soþia unui pilot de elicopter ºi i-au dat "în direct" vestea cã soþul sãu a cãzut. Operatorul chiar a focalizat atunci pe faþa nefericitei, ca publicul sã vadã realitatea.

A doua, a fost catastrofa de la Baloteºti îndată ce reporterul anunþa mândru cã are ºansa sã facã reportajul vieþii sale (o mândrie de cioclu).

Iar a treia, cea mai scabroasã, când o prietenă (din Târgoviºte parcã) ºi-a dat foc iar echipa unei televiziuni a filmat "evenimentul". Degeaba au spus dupã aceea cã au intervenit sã o salveze. Trebuiau sã intervinã înainte sã îºi dea foc, sã o convingã sã renunþe la gest. Dar, aºa nu ar mai fi ieºit ºtirea, nu?

Ce sã mai spun de imaginea acelei femei încolþitã, joi sau vineri, de o haitã de reporteri; o femeie care se apãra lovindu-i cu pâinea? Probabil cã respectivii ºi-au fãcut chiar un titlu de glorie pentru cã au cãutat sã scoatã adevãrul la ivealã! De la cine? De la o femeie hrþiutã de politicieni, de procurori ºi de presã! Atunci mi-a venit în minte bancul cu miliþienii care bãteau un rabbit sã declare cã-i mistreþ.

Din pãcate astea sunt televiziunile, ºi nu doar ale noastre. Reporterii lor sunt în goanã dupã senzaþional ºi uitã sã fie oameni. Ori îºi lasã dinadins omenia în redacþie, ca sã o foloseascã doar atunci când se duc sã filmeze defavorizaþii sau pe copiii care primesc daruri, aºa cum a descris Silver.